4:28. Duminica dimineata. La blocul din fata sunt numai 3 ferestre laminate. Una dintre ele este in bucataria cuiva, un cuplu tanar, vad deschizandu-se si inchizandu-se usa de la frigider. Cred ca sunt tineri. Bucataria lor pare a fi una a unui cuplu tanar. Celalalt geam luminat nu lasa privirile curioase sa treaca de jaluzelele rosii, semi-inchise; dechise numai atat cat sa distingi ce se intampla in camera, dar da voie imaginatiei sa zburde. Cred ca e un dormitor. Al treilea geam luminat este undeva in spatele unui balcon. Dupa rufele intinse acolo cred ca fereastra pazeste de razele soarelui o familie, un cuplu de varsta mijlocie si copiii la varsta adolescentei. Pare o lumina trista.
Restul ferestrelor dorm. Nu au lumini, dar parca le simti respiratia grea.
Pe una din scarile blocului din fata se parinde lumina. Cineva, o femeie, coboara pe scari, de undeva de la ultimele etaje. Blocul are lift. E bloc – turn. Poate nu merge liftul.
4:30. Canta un cocos. Se aprind vreo 2 lumini la blocul din fata. Canta si alti cocosi. Mai anemic. Primul cred ca a dat tonul. Se mai aprin d lumini. Cuplul din bucatarie pleaca. Lasa lumina aprinsa. Poate se mai intorc. Jaluzeaua rosie se trage pe jumatate. De dupa ea apare o silueta. Se uita pe geam, jos, la cocosi. Se uita la blocul in care stau eu. Se ascunde repede dupa jaluzea.
Un trip burtos cu un tricou, cu inceput de chelie plimba un canis alb. Abia se misca. Ar fi vrut sa mai doarma. Cred ca se gandeste la o viata in care nu ar fi cainele, sau la cat de mult ar fi vrut sa mai doarma. Nu pare a fi genul de om care sa se ingrijoreze ce pune pe masa copiilor. Cainele e prea ingrijit. L-am mai vazut pe tip si aseara. Obosisem si m-am asezat pe o banca. A trecut prin fata mea, cu cainele alb, fara lesa. As fi vrut sa ma joc cu el. Dar a plecat prea repede. Oricum... sunt sigura ca injura cainele, sau doarme. Nu e nici 4:40.
Un caine din curtea cu cocosii se intinde alene pe veranda. Casca. In curand o sa se culce la loc. Odata cu soarele nu o sa faca nimic altceva decat se bea apa si sa se fereasca de caldura. E ingrozitoare caldura ziua. Ziua esti obligat sa fii activ, se iesi, sa o infrunti. Noaptea te bucuri de mangaierea caldurii. Nu mai e agasanta. Nu te mai exaspereaza.
La blocul din fata se aprind din ce in ce mai multe lumini. Oamenii descopra ferstrele. Ii vad cum umbla adormiti prin fata lor. Nu le pasa ca i-ar putea vedea cineva. Sunt prea adormiti sa fie pudici.
Se schimba culoarea cerului. De acum se trezeste orasul. Am sa ma duc la culcare. Maine poate am sa te urmaresc pe tine, sau poate... am sa ma joc... Oricum, povestea nu mai are rost. De acum stiti cu totii ce se intampla. Noapte buna!
2 comentarii:
pe mine nu cred ca ai cum sa ma privesti dimineata, cand ma trezesc. blocul in care stau e prea inchis si impersonal pentru a putea privi ceva. iar vederea camerei mele da in spate. plus ca nu ai trece de jaluzele: ultima mea linie de aparare in calea soarelui
In fata mea rasare soarele. De fiecare data. In fiecare zi, fara oprire. Ma mangaie printre jaluzele. Si stiu ca atunci e timpul sa las viata activa si sa trec la viata de rutina. Bala, birou, sector, somn. Si apoi incepe viata.
Trimiteți un comentariu