Presa titrează că Dan Șova a fost atacat cu roșii de un militant împotriva desfășurării proiectului Roșia Montană. Tare dezamăgită am fost când am văzut că de fapt nu el a fost atacat cu roșii ci tableta lui.
Nu pot decât să remarc lipsa de entuziasm a protestatarei. Ceva de genu, erm... am puține emoții, de ce mă duc eu acolo, dar dacă îi dau roșia în față fac pușcărie, așa că pentru siguranța mea, am să-i stric tableta.
De fapt, subiectul mai important este pasivitatea românilor când vine vorba de proteste. E ok dacă merg în piața publică și strig „Jos Băsescu!” că nu mi se întâmplă nimic. E comod să fac niște bannere și să urlu că „Să-ți fie rușine!”, răgușesc doar puțin. Poate am să mă leg și de o piață, numa să nu fie frig afară, că răcesc.
Românii nu sunt revoluționari. La revoluție a un puf în Timișoara, București și Brașov. La Râmnicu Sărat s-a tras în teroriștii care veneau să ia patriei fabrica de țigarete. Râmnicul este un exemplu, dar mai toată țara s-a remarcat prin pasivitate. Întrebați-vă părinții, majoritatea au stat la televizor ca să vadă revoluția.
Românii protestatari nu sunt. Puține au fost protestele violente, și aici s-au remarcat grupuri mici, extremiste. Da, s-au ars manechine, s-au rupt borduri și l-au ciufulit oleacă pe Hoară. Dar, cam atât. Să vă amintesc că atunci când s-au tăiat salariile bugetarilor s-a dansat pinguinul? Sau că la protestele de iarna trecută doar s-a scandat, cu excepția unei seri în care s-au violentat niște oameni din galeriile echipelor de fotbal cu jandarmii enervați că i-au scos din casă pe o vreme de cacao? Sau haideți să vă dau un exemplu mai recent... Medicii protestează că au salarii mici. Păi dacă ar ieși o zi, două din spitale, pe stradă, fără să lucreze nici la UPU, blocând astfel sistemul, oare nu s-ar găsi bani pentru ei?
Sau un exemplu și mai recent... Pătlăgica de la Roșia Montană. Păi, mamă, niște bannere și o roșie mânjită elegant pe tabletă?! Păi asta e tot? Protestele pentru Roșia Montană au un potențial incredibil. Nu este un protest numai împotriva statului, este un protest împotriva corporațiilor mari, este un protest pentru prezervarea identității culturale, este un protest pentru bunăstarea generațiilor viitoare. Pentru Roșia Montană nu ar trebui să vedem bannere, ar trebui să auzim strigăte de luptă, ar trebui să vedem oameni urcându-se pe buldozere, protestatari legați în jurul muntelui. Cei de la Gabriel Resources ar trebui să fie urmăriți și huiduiți chiar și atunci când își scot nevestele la masă. Miniștrii de Economie, Cultură și cel pentru Marile proiecte ar trebui tocați de protestatari pentru încetarea demersurilor. Însă ei stau liniștiți și puțin amuzați de ceea ce se întâmplă. Nu e nimic exploziv la mijloc. Ci niște tineri, puțin trecuți peste adolescență care scandează ceva, dar nici ei nu știu neapărat de ce și pentru ce. Ah, există niște trupe de rock care mai vorbesc în piesele lor despre Roșia. Și un festival unde se merge pentru muzică și băutură, nu pentru protest.
În fine, nici eu nu sunt de acord cu proiectul Roșia Montană. Dar nu pentru că ne vindem patrimoniul, munca și aurul. Ci pentru că ni-l vindem pe bani puțini. Dacă contractul de colaborare cu Gabriel Resources ar fi încheiat pe termenii României și în favoarea țării noastre, atunci aș fi de acord cu exploatarea aurului de la Roșia.
În concluzie, știți cum latră câinele ardelean? Noooo, ham.... ham!
